Manuela Tabaras

Madalina Constantin

Plangere impotriva actelor si masurilor procurorului
Editura Hamangiu

Cuvant-inainte

Plângerea împotriva actelor şi măsurilor procurorului, în
forma introdusă prin Legea nr. 281/2003, a apărut ca o instituţie
perfectibilă, cu multiple carenţe identificate în soluţiile instanţelor
judecătoreşti şi prezentate în prima ediţie a prezentei culegeri de
practică judiciară.
Jurisprudenţa ulterioară anului 2006 a fost bogată şi, din
păcate, şi-a păstrat acelaşi caracter neunitar, ceea ce a făcut
necesară o ediţie a doua, completată şi revizuită.
Complexitatea situaţiilor cu care practica se confruntă este
relevată şi de numărul mare de recursuri în interesul legii ce au
fost soluţionate în perioada 2005-2008, prin care s-au stabilit,
între altele, inadmisibilitatea plângerii împotriva altor acte sau
măsuri decât soluţiile de netrimitere în judecată, posibilitatea
schimbării temeiului de drept al soluţiei de netrimitere în judecată
de către instanţă, obligarea petentului la plata cheltuieli/ar judiciare
avansate de stat în cazul respingerii plângerii, menţionarea
numai în considerentele hotărârii a faptelor, împrejurări/ar ce
urmează afi constatate şi a mijloacelor de probă, în cazul soluţiei
de admitere a plângerii, obligaţia instanţei de a lua act de retragerea
plângerii printr-o hotărâre nesupusă niciunei căi de atac