“Avocatura organizata ieseana-elemente de debut”.
Infiintarea Baroului Iasi a reprezentat,pentru viata spirituala a momentului, aparitia unui vector de progres, de stimularea gindirii libere,de integrare a comunitatii intr-un efort comun de protejare a binelui,libertatii,stabilitatii si adevarului.
Baroul Iasi a luat fiinta in anul 1864, ca urmare a promulga rii,de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza,a” Legii pentru constituirea Corpului de advocati “, continuindu-si activitatea in aceasta forma pina la data de 21 iulie 1954,moment de refe-rinta, cind,dindu-se cuvenita valoare Decretului 281/1954, comunitatea avocatiala a fost organizata in colegii judetene,subordonate Ministerului Justitiei.
Anterior acestui moment,au existat manifestari care pot fi asimilate practicii avocatiale,fara a exista insa o organizare pe principii institutionale.
Ne referim la un proiect de lege inaintat la data de 2 mai 1837 domnitorului Mihail Sturza,proiect initiat de Logofetii Dreptatii si care a fost supus aprobarii Sfatului sub denumirea de”Lege pentru conditiile ce trebuiesc indeplinite de catre cei care vroiesc sa fie vechili”.
Documentele si inscrisurile de la acea epoca atesta ca denumirea comuna pentru cei ce exercitau activitati avocatiale era cea de vechil.
Legea mai sus mentionata,aprobata de Sfat, viza, printre altele, aspecte legate de conditiile de admitere in corpul advocatilor(vechililor), continutul juramintului depus de cei admisi, eli-berarea certificatului de cunoastere a legilor aplicabile.
Sintetizind,se constata ca legea promulgata de Alexandru Ioan Cuza nu reprezinta un punct de debut, precedentele ates-tind ca se exercita-dar nu in forma organizata-avocatura, ipos-taza reprezentativa fiind cea a atributiilor,drepturilor si man-datului vechililor.
Este simptomatic ca institutia de aparator a aparut si s-a dezvoltat concomitent cu cea de judecator,multe din reglemen-tarile legale aparute la acel moment fiind aplicabile ambelor comunitati.
Pina in anul 1880,centrul de organizare era Iasul, centru de cultura si de exprimare spirituala cu mari valente si in care se instituise regula practicarii avocaturii numai de catre”pa-minteni”,strainii neavind acces in breasla.
Nu este o simpla sustinere partizana sublinierea ca in perioada 1864-1880 Iasul a reprezentat un corolar in materie de organizare a avocaturii,normele instituite de baroul iesean reprezentind model pentru barourile din Muntenia, care, la momentul organizarii s-au ghidat dupa Regulamentul de organizare initiat de corpul avocatial moldav.
Incepind cu anul 1880,barourile din Moldova se organizeaza pe criterii proprii, cu raportare de principiu la normele impuse prin Legea pentru constituirea Corpului de advocati din 1864.
Toate aceste sustineri reflecta comentariul modest al datelor si informatiilor pe care le regasim in documentele epocii, in special in cele aflate la Arhivele Statului,dar mai ales in colectia Monitorul Oficial,colectie care contabiliza datele oferite de Ministerul Justitiei.
De exemplu ,in Monitorul Oficial nr.70/1868, Ministerul Justitiei publica lista tuturor avocatilor admisi pina la acea data in barou,ca urmare a validarii rezultatelor communicate de catre comisia de examinare.
Corpul avocatial moldav a avut reprezentanti de exceptie, personalitati care si-au pus fericit amprenta nu numai asupra imaginii profesiei,dar si asupra devenirii culturale a comunitatii din care faceau parte.
Se impun a fi amintite nume de referinta precum: VasileConta,Mihail Kogalniceanu, Matei Cantacuzino, Th.Burada, Nicu Gane, Titu Maiorescu, Anastasie Panu, Alexandru Xenopol sau Dimitrie Sturza.
Cu alte cuvinte,un trecut de aur,care obliga prezentul la meditatie, respect si pozitiva reconsiderare a mesajului avocatial.